Plasturi Antireumatici Sanitabant

E17390
  • -10%
Plasturi Antireumatici Sanitabant - FESI-PLASTURI-SI-PANSAMENTE - FARA
Fara
Plasturi antireumatici Sanitabant Plasturele antireumatic are în compozitie un hidrogel cu capsaicina (substanta activa din ardeiul iute) care în aproximativ 15 minute de la aplicare produce un efect de încalzire. [...]

Iti mai recomandam si:

Plasturi Antireumatici Sanitabant

Plasturi antireumatici Sanitabant Plasturele antireumatic are în compozitie un hidrogel cu capsaicina (substanta activa din ardeiul iute) care în aproximativ 15 minute de la aplicare produce un efect de încalzire. Beneficii: -Datorita plasturelui cu efect analgezic, durerea va disparea rapid. -Prin eliberarea lenta a substantelor active, plasturele calmeaza durerea si reduce inflamatiile de la nivelul muschilor sau oaselor. -Deasemenea stimuleaza circulatia sangvina si alina durerile provocate de artrita. -Astfel, plasturele analgezic cu ardei iute, este recomandat persoanelor care sufera de reumatism, entorse, stiatica, lumbago, dureri musculare sau ale încheieturilor. -Plasturele se poate purta o zi întreaga si te ajuta sa scapi de durere. -Inainte de a aplica plasturele, pielea trebuie sa fie curata si uscata. -Apoi acesta se pune pe locul dureros, prin presare uniforma. Ca sa aiba efect, trebuie sinut o zi întreaga. Se foloseste numai pentru suprafete externe. Feriti contactul cu ochii sau cu ranile deschise. Incetati sa-l mai utilizati daca dupa folosire nu va simtiti bine. Atentionari: Acest produs nu trebuie sa fie utilizat in caz de hipersensibilitate la preparatele cu ardei sau oricare dintre celelalte componente. Nu se aplica plasturele pe zonele cu piele crapata, hemoragii sau rani deschise. Nu se recomanda aplicare pe timpul sarcinii. In cazul in care apare o senzație de căldura excesiva sau disconfort tratamentul trebuie intrerupt. Numai pentru uz extern. A se evita alte surse de caldura. A se pastra la loc uscat si racoros. A nu se lasa la indemana copiilor. Rolul componentelor: Capsicum annuum L.-Plantă erbacee din familia Solanaceae, nativă în America Centrală şi Asia (în special în zona Indiei), cu tulpina dreaptă, frunzele oval-ascuţite, flori albe solitare, fructele variabile ca formă: ardei gras, ardei căpresc, ardei iute, ardei franţuzesc, ardei gogoşari etc.; tot astfel variază şi culoarea – verde, galbenă, roşie. În prezent, planta este cultivată peste tot în lume, pentru fructul său, care are o largă utilizare în domeniul culinar, iar ardeiul iute cu fructul alungit şi de culoare roşie este important şi în domeniul sănătăţii. Ardeiul a fost utilizat pentru condimentare în ţările din estul Europei din vremuri imemoriale, părând a fi cunoscut încă de către romanii din antichitate. A devenit apoi un condiment familiar în Europa sub denumirea de chilli, piper de Guinea, piper spaniol, piper-Cayenne. În cărţile cu profil medical din secolul al XIX-lea era considerat un medicament din clasa iritantelor, acţiune în baza căreia era folosit ca revulsiv pe piele, şi, în general, ca şi gargară stimulentă în durerile de gât iritante caracteristice scarlatinei şi în tonsilite cronice. În atacurile incipiente de dureri în gât fără febră la persoanele predispuse pentru aceasta, o gargară cu ardei iute era considerată foarte bună, bineînțeles pentru persoanele care o suportau. Ardeiul era considerat de asemenea un bun stomahic, fiind utilizat pentru a preveni efectul de greață dat de unele remedii asupra stomacului şi un stimulent aromatic util în forme de dispepsie cauzate de secreția defectuoasă a sucurilor gastrice. A mai fost utilizat cu succes în atacurile de febră intermitentă, iar unii medici îl recomandau ca stimulent puternic în fazele avansate de tifos. În medicina românească de la mijlocul secolului trecut întrebuințarea medicală a ardeiului iute avea în vedere proprietăţile sale excitant-digestive, dar şi iritante, eficace în dispepsia atonică; apoi, efectul decongestiv, fiind întrebuințat uneori contra hemoroizilor. Luat în tinctură 1/5, 10-30 picături într-o băutură amară producea asupra stomacului o senzaţie similară celei a alcoolului, motiv pentru care se prescria ca medicament antialcoolic. Extern era folosit pentru efectul de rubefiere, fiind aplicat în tinctură pe vată, pensulaţiuni sau fricţiuni. Se mai considera că ardeiul combate bolile produse prin carenţa sau avitaminoza B1, C şi A. În compoziţia chimică a ardeiului iute intră capsicina, capsaicina (o alchilamidă care îi conferă iuţeala gustului), capsicol (esenţă), substanţe rezinoase (oleorezine) şi numeroase carotenoide (capsantină, capsarubină), flavone, vitamina C. Extractele alcoolice cu conţinut bogat în alcaloizi sunt pe larg folosite astăzi ca revulsive puternice, extern pentru frecţii şi îmbibarea pansamentelor termogene, indicate pentru tratamentul mialgiilor reumatice, sciatică, lumbago. Cercetările ştiinţifice au mai revelat şi alte efecte, precum efectul antimicrobian, detoxifiant, gastroprotector şi un efect pozitiv util în curele de slăbire, datorită stimulării producerii de energie la nivel celular pe baza arderii grăsimilor.
E17390