Baneocin unguent, 20 g, Sandoz

Indicații:

- Infecții bacteriene localizate ale pielii de exemplu : furuncule, cărbuncule (numai după tratament chirurgical), foliculița bărbiei, foliculița profundă, hidrosădenite supurative, periporită, paronichia.

- Infecții limitate ale pielii de tipul: impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate secundar, plăgi și tăieturi infectate secundar, arsuri cu apă fierbinte, alte arsuri, post intervenţii chirurgicale de tipul chirurgiei plastice şi reparatorii, de exemplu transplant de tegument (atât profilactic cât şi sub formă de pansamente cu unguent).

- După intervenții chirurgicale majore sau minore: poate fi utilizat ca adjuvant în timpul îngrijirii postoperatorii.

Aplicarea de feşe de tifon pe care s-a aplicat Baneocin unguent pot fi utile la pacienții cu plăgi cu lipsă importanță de substanță (de exemplu infecții ale canalului urechii externe, răni, escare sau plăgi chirurgicale lăsate să se vindece per secundam).

Compoziție:

100 g unguent conțin zinc bacitracina 25000 UI și neomicina 500000 UI sub formă de sulfat de neomicină și excipienți: lanolina anhidra, vaselina albă.

Mod de administrare:

Doza recomandată atât la adulți cât și la copii este de 2 – 3 aplicaţii Baneocin unguent pe zi . În cazul unui tratament local se recomandă să nu se depășească doza de 1 g neomicină pe zi (corespunzătoare la 200 g pulbere cutanată sau unguent Baneocin) administrată pentru o perioadă de timp de maxim 7 zile. În cazul repetării tratamentului, această doză trebuie redusă la jumătate. Unguentul se aplică în strat subțire pe zona de tratat; se poate acoperi cu un pansament.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la bacitracină, neomicina, la alte antibiotice aminoglicozidice sau la oricare dintre excipienții produsului.

Leziuni extinse, severe ale pielii (deoarece absorbția medicamentului poate determina ototoxicitate cu pierderea auzului).

Insuficiență renală severă.

Leziuni preexistente vestibulare sau/și cohleare.

Aplicarea la nivelul conductului auditiv extern, în caz de perforație timpanică .

Aplicarea la nivelul sânilor în timpul alăptării.

Copii sub 2 ani.

Atenționări:

-La pacienții cu insuficiență hepatică sau/și renală, datorită creșterii riscului de reacții adverse, înaintea și în timpul tratamentului intensiv cu Baneocin se recomandă efectuarea de teste ale funcțiilor hepatică și renală și audiometrie.

-La pacienții cu otita medie cronică cu evoluție de lungă durată este necesară prudentă datorită posibilei ototoxicitați.

-La pacienții cu acidoză, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare este necesară prudentă deoarece, dacă are loc absorbția necontrolată a substanțelor active din Baneocin, poate să apară blocada neuromusculară. Pentru antagonizarea acestei blocade pot fi utilizate calciul și neostigmină.

Sarcină și alăptarea :

Neomicina, ca și toate antibioticele aminoglicozidice, traversează placenta. S-au descris apariția de leziuni ale aparatului cohlear la faț, în cazul administrării parenterale de doze mari la mama. Deoarece este posibilă absorbția sistemică a substanțelor active din Baneocin, nu se recomandă administrarea la gravide sau în timpul alăptării, mai ales în aplicații locale la nivelul sânilor.

Efecte asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:

Baneocin nu influențează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Precauții:

În cazul utilizării prelungite trebuie avută în vedere posibilitatea apariției microorganismelor rezistente, în special a fungilor. În aceste cazuri, dacă este indicat, se va utiliza tratament adecvat. În cazul apariției reacțiilor de hipersensibilitate sau suprainfecției, tratamentul trebuie întrerupt. Riscul apariției reacțiilor de hipersensibilitate este crescut în cazul utilizării îndelungate (peste 8 zile), utilizării în cazul dermatitelor cronice, mai ales în dermatită de stază sau utilizării sub pansamente ocluzive.

Interacțiuni:

În cazul absorbției sistemice, administrarea concomitentă de cefalosporine sau de alte aminoglicozide poate potența nefrotoxicitatea. Utilizarea concomitentă de diuretice, de tipul acidului etacrinic sau furosemidei, poate agrava, de asemenea, oto- și nefrotoxicitatea. La pacienții la care se administrează narcotice, anestezice sau relaxante musculare, absorbția Baneocin poate potența blocada neuromusculară.

Reacții adverse:

În aplicații locale pe piele și leziuni deschise, Baneocin este în general bine tolerat. Tratament prelungit poate determina apariția de reacții de hipersensibilitate ca de exemplu eritem și uscăciune a pielii, erupții cutanate și prurit. De asemenea poate determina apariția de reacții de hipersensibilitate încrucișată. Reacțiile de hipersensibilitate care se manifestă sub formă de eczeme de contact sunt extrem de rare. În cazul utilizării prelungite pot să se dezvolte microorganisme rezistente, în special fungi. La pacienții cu leziuni extinse ale pielii pot să apară reacții adverse sistemice date de absorbția substanțelor active (de exemplu leziuni vestibulare și cohleare, nefrotoxicitate și blocada neuromusculară).

Supradozaj :

Dacă produsul este administrat în cantități mai mari decât cele recomandate, pot să apară nefro și ototoxicitate datorită absorbției substanțelor active.

Prezentare:

20 g